Perioada a II a nașterii. Nașterea copilului

A doua perioadă a nașterii
O dată ce cervixul s-a dilatat complet, se începe cea de-a doua perioadă a nașterii: ultima perioadă și nașterea propriu-zisă a copilului. La începutul celei de-a doua perioade, contracțiile tale pot fi la distanță mai mare una de alta, dîndu-ți ocazia să te odihnești între ele.

Multe femei consideră că contracțiile din a doua perioadă sunt mai ușor de suportat. Altele însă nu pot îndura procesul scremetelor.

Dacă bebelușul este foarte jos în pelvis, poți să simți că vrei să împingi mai repede în cea de-a doua perioadă. Dar dacă bebelușul este încă destul de sus, probabil că nu vei avea această senzație imediat.

Cu cît uterul se contractă, cu atît el pune presiune asupra bebelușului, mișcîndu-l în jos pe canalul de naștere. Deci dacă totul merge bine, ai putea să dorești sa o iei ușor și să-l lași pe uter să-și facă lucrul pînă ce simți nevoia de a împinge (a se screme).

Există vreo altă metodă de a împinge?

Da, există două metode diferite de a împinge (de a se screme) –  acestea sunt acțiunile pe care mamele le utilizează pentru a-și ajuta bebelușii să se miște prin canalul de naștere în timpul celei de-a doua perioade  a nașterii (etapa ,,scremetelor,,) .

Una este cea practicată pe larg numită scremete dirijate, în care ești sfătuită să împingi de îndată ce cervixul tău este complet dilatat , chiar dacă simți sau nu nevoia de a împinge. Ți se oferă de asemenea instrucțiuni cum să împingi (sa te scremi).  De obicei, ești sfătuită ca pe durata unei contracții uterine să efectuezi cel puțin trei scremete cât mai lungi (cu reținerea respirației).

Cealaltă alternativă, deseori favorizată de moașe, este cunoscută ca scremete spontane. Această metodă te îndeamnă să-ți urmezi dorințele și nevoile corpului, să împingi atunci cînd te simți pregătită în momentul potrivit.

Scremetele dirijate sunt de mulți ani o practică de rutină în majoritatea spitalelor. Totuși, mulți experți consideră că în multe cazuri, această metodă nu are nici un avantaj pentru mama sau pentru copil, și poate de fapt să aibă unele dezavantaje importante pentru ambii. Multe studii au găsit că scremetele dirijate sunt asociate cu una sau mai multe dintre următoarele complicații:

  • O mai mare șansă de ruptură de perineu sau epiziotomie.
  • Risc ridicat de vătămare a structurilor urinare și pelviene a mamei.
  • Cazuri mai frecvente de dereglări ale ritmului cardiac la făt și necesitate de al resuscita după naștere.
  • Nivelul ridicat de stres și oboseală a mamei . Fiind impusă să impingă înainte de a simți nevoia poate să o sece de energia necesară pentru împingerea productivă.
  • Rate înalte de forceps sau nașteri  vacuum-asistate  și cezariene

Cum ar trebui femeile să se descurce cu împingerea? 
Un număr de cercetări  au sugerat că e timpul de regîndit modul convențial de împingere. Ei consideră că multe femei se descurcă mai bine dacă sunt lăsate să-și simtă propriile corpuri cînd le cer să împingă, și chiar dacă scremetele dirijate pot fi cîteodată folositoare, ele nu trebuie să fie o practică de rutină. În majoritatea cazurilor, este de preferat să amîni nașterea propriu zisă a copilului pînă simți nevoia să împingi.

Dacă ai o analgezie epidurală, și nu simți nevoia de a împinge, ai putea să vrei să aștepți o oră sau două după ce colul uterin s-a dilatat complet sau pînă cînd capul bebelușului este foarte jos în pelvisul tău înainte de a începe să te scremi.  Răbdarea deseori face minuni. În unele cazuri, totuși, vei avea nevoie de îndrumări explicite  pentru a te ajuta să împingi efectiv.

Anumite organizații sprijină ideea ca femeia să fie lăsată ca corpul să-i dicteze cum să împingă. Mai mult de o decadă în urmă , Lamaze International nu mai recomandă că rolul partenerului să fie doar cel care încurajează respirarea și împingerea. Organizația Mondială a Sănătății a recomandat, de asemenea, scremetele spontane și este împotrivă ca femeile să-ți țină îndelungat respirația și să se screamă o perioadă lungă de timp.

Sfaturi despre diferite poziții pe care le poți încerca în timpul nașterii active.

În culturile nordice majoritatea femeilor așteaptă să nască stînd pe spate cu picioarele desfăcute. Deși această ,, normă culturală,, se conformează cu imaginea femeilor în timpul nașterii prezentată în media , există o mulțime de alte poziții mult mai avantajoase pentru tine și pentru copilul tău.

Prin abordarea mai activă în timpul nașterii și mutarea dintr-o poziție în alta precum îți dictează confortul, vei fi în stare să exercitezi un control mai bun asupra trecerii bebelușului în lume și îți va fi mai ușor să te descurci cu contracțiile și disconfortul din timpul nașterii. Aceasta e din cauza că schimbarea pozițiilor în timpul nașterii schimbă mărimea și forma deschiderii pelviene, ajută rotației bebelușului într-o poziție optimă pentru naștere și facilitează mișcarea lui sau ei prin canalul de naștere. De fapt, cercetările au arătat că, în general, femeile care sunt mobile au parte de contracții mai efective, nașteri mai scurte și au nevoie de mai puține intervenții ale medicilor.

Unele din pozițiile pe care ai vrea să le încerci…

Ridicarea în picioare – Șezutul în picioare și mișcarea în jur poate fi foarte de ajutor în poziționarea bebelușului tău în timpul nașterii. Încearcă să te plimbi prin jur (asigură-te să nu-ți consumi toată energia) sau să stai nemișcată și să-ți miști coapsele încolo și încoace sau într-un cerc.  Stând în picioare, apleacă-te înainte sprijinindu-te de partener (cu mîinile tale în jurul umerilor sau taliei) sau de un scaun în timpul contracțiilor, pentru că acestă poziție te va ajuta să te simți sprijinită și să respiri normal. În general orice poziție în picioare ajută nașterea să progreseze, pentru că gravitația acordă o mînă de ajutor, facilitînd coborîrea bebelușului și mărind dilatarea cervixului; este de asemenea mult mai ușor să naști din această poziție.

Șezutul –  Șezutul  pe o minge, în fața scaunului sau pe un scaun special adaptat pentru naștere       (aceasta poate fi o poziție bună pentru acele femei cărora le este greu să-și relaxeze planșeul pelvin) îți permite să te scremi eficient.

Ghemuirea –Sprijinindu-te cu spatele de partener sau de un pat sau de un scaun (încît să utilizezi mîinile pentru a lua din greutate) și ghemuirea ajută la deschiderea pelvisului și la împingerea mai eficientă  printre contracții. Această poziție poate fi utilizată pentru a încuraja etapele de mai tîrziu a nașterii să evolueze mai rapid.  .

Îngenuncherea – Îngenunchind fie pe pat sau pe niște perne la podea în timp ce te înclini în față, sprijinindu-te pe minge, de partener sau de scaun poate să-ți ofere o poziție verticală  confortabilă. Aceasta poziție e minunată cînd ai contracții foarte puternice, deoarece poți rămîne activă mișcîndu-ți coapsele înainte și înapoi, sau să te scremi, fără să pui o presiune suplimentară pe picioare. Îngenuncherea permite, de altfel, mai multă împingere concentrată cu mai puțină expunere ca în cazul ghemuirii.

În genunchi și coate  – Această poziție poate fi una excelentă de ales cînd ești obosită și ai nevoie de o pauză sau trebuie să încetinești progresul nașterii. Este, de asemenea, o poziție blîndă dacă ai dureri îngrozitoare de spate, deoarece greutatea bebelușului este ferită de pe coloana vertebrală. Unii consideră că aceasta e poziția optimală pentru a naște capul bebelușului, deoarece încetinește mișcările prin canalul de naștere și astfel reduce riscul rupturilor. Înclinîndu-te în față pe coate cu fundul în sus te va ajuta să reziști dorinței de a împinge în timpul  contracțiilor (poți să fii rugată să faci asta pentru un număr de motive la un anumit moment a nașterii), deoarece permite gravitației să lucreze în cealaltă direcție pentru un timp.

În poziția culcată – Pot fi momente în timpul nașterii cînd ai vrea să te întinzi, aceasta e perfect normal să vrei să te odihnești un pic. Totuși, încearcă să te culci pe partea stîngă, odihnindu-te în timp ce spatele, picioarele și mîinile sunt sprijinite de perne. Această poziție este mai favorabilă decît cea pe spate, deoarece aceasta îngăduie pelvisului să rămînă deschis încît să-i permită bebelușului tău să ia mai mult oxigen și să aibă o cale mai liberă – partenerul tău ar trebui să-ți ridice și să-ți sprijine picioarele în timpul contracțiilor pentru a lărgi canalul pelvian mai apoi.

În timpul nașterii este important ca tu să alegi poziția care te face să te simți confortabil, în control și sprijinită. Ar fi foarte bine dacă ai încerca diferite poziții cu partenerul tău în interdependență cu respirația și exercițiile de relaxare pe parcursul sarcinii. Aceasta te va ajuta să le pui în aplicare la momentul potrivit.

Cea mai nerecomandată poziție este cea culcată pe spate. În acest caz greutatea uterului apasă asupra supra vaselor sanguine mari din abdoment și scade substanțial volumul de sânge care se întoarce spre inimă. În rezultat, alimentarea cu sînge a uterului și placentei se reduce și fătul primește mult mai puțin oxigen, ceia ce mărește riscul asfixiei, traumei, aplicării forcepsului sau a vacuum extracției.

Nașterea

În timpul celei de-a doua perioade, capul bebelușului se mișcă în jos pînă cînd poate fi văzut. Cînd capul este vizibil, moașa te va ruga să te oprești din împingere și să inspiri și să expiri aerul prin respirații scurte. Aceasta e metoda corecta încît capul copilului să se nască încet și ușor, oferind timp pielii și mușchilor perineului (zona dintre vaginul și anusul tău) să se întindă fără a se rupe.

Pielea perineului, de obicei, se întinde bine, dar poate să se rupă. Cîteodată, pentru a evita o ruptură sau pentru a accelera nașterea, moașa sau doctorul îți va injecta o anestezie locală și va tăia perineul efectuând epiziotomia.
Este mai bine să mă rup natural sau să am o epiziotomie?
Obstetricienii făceau epiziotomii de rutină sau foarte frecvent pentru a accelera nașterea sau a preveni vaginul și perineul de la rupere, în particular în timpul primei nașteri vaginale, în speranța că incizia ,,atentă,, a epiziotomiei se va trata mai ușor decît o ruptură spontană. Mulți experți cred că o epiziotomie poate ajuta la prevenirea complicațiile de mai apoi, precum  incontinența de urină .

Multe studii din ultimii 20 de ani au arătat că acesta nu e cazul. Cercetările au arătat că femeile cu rupere spontană în general își revin în mai puțin timp și deseori cu mai puține complicații decît cele cu epiziotomii.  Femeile care au o epiziotomie tind să piardă mai mult sînge, să aibă mai multe dureri în timpul recuperării, și să trebuiască să aștepte mai mult înainte să facă sex fără disconfort. O epiziotomie mărește, de asemenea, riscul unei infecții și un studiu recent a arătat că o epiziotomie pentru prima naștere vaginală este legată de un risc ridicat de rupturi la următoarea naștere.

Cu atît mai mult că, femeile care au o epiziotomie au mai multe șanse că vor sfîrși cu o ruptură serioasă a sfincterului sau chiar pînă la rect decît cele care nasc fără să fie tăiate. Aceste rupturi serioase duc la mai multe dureri după naștere și cer un timp mai lung pentru însănătoșire. Rupturile care distrug sfincterul anal creează la femei incontinență anală – probleme în controlarea defecației.
De ce aș putea să am nevoie de o epiziotomie?
Sunt cîteva situații în care o epiziotomie poate fi de ajutor.

Dacă bebelușul tău este prea mare și medicul tău are nevoie de un pic de spațiu pentru a-l scoate sau pentru a aplica forceps, el ar putea opta pentru o epiziotomie. Și dacă bebelușul tău trebuie să se nască cît mai repede posibil, din cauza că bătăile inimii lui arată că el nu se descurcă foarte bine, medicul poate decide că o epiziotomie va ajuta să grăbească procesul.

Odată ce capul bebelușului s-a născut, majoritatea lucrului greu s-a încheiat. Cu încă o împingere blîndă, corpul se naște repede și ușor. Poți să-l iai în brațe înainte ca cordonul ombilical să fie tăiat de moașă sau de partenerul tău. Nou-născutul poate fi acoperit de o substanță albă, alunecoasă numită vernix, care a fost ca o peliculă protectoare pentru bebeluș în uter.

Contactul direct

Contactul corp la corp (,,piele la piele,,) ajută într-adevăr la consolidarea legăturii, deci e o idee bună să-l ții imediat pe bebeluș înainte ca cordonul să fie tăiat încît să-l simți și să fiți aproape unul de altul imediat.

Cordonul este legat și tăiat, bebelușul uscat pentru a preveni răcirea lui și vei fi în stare să-l ții și să-l îmbrățișezi. Bebelușul tău poate să fie murdar, cu un pic de sînge de al tău și poate și cu vernix pe pielea lui. Dacă preferi, poți să o rogi pe moașă să-l șteargă și să-l înfășoare într-o pătură înainte de a-l îmbrățișa.

Cîteodată mucusul trebuie să fie curățit de pe nasul și gura bebelușului. Unii nou-născuți au nevoie de ajutor suplimentar pentru a li se stabiliza respirația și chiar pot fi transportați în camera de resuscitare pentru a li se oferi oxigen. Bebelușul tău nu va fi luat de lîngă tine mai mult decît e necesar.

A treia perioadă a nașterii – eliminarea placentei

După ce bebelușul tău s-a născut, mai multe contracții vor expulza placenta. Moașa îți va oferi o injecție în coapsă de îndată ce bebelușul se va naște, ceea ce va accelera nașterea placentei. Injecția conține o substanță numită Oxitocină, ceea ce face ca uterul să se contracte și ajută la prevenirea hemoragiei pe care o au unele femei.
După naștere: Acum ce e de făcut? 
După ce expulzezi placenta, uterul tău ar trebui să se contracte și să devină ferm.  Medicul tău, va verifica periodic dacă uterul tău rămîne ferm și să-l masajeze dacă nu e. Aceasta e important, deoarece contracțiile uterului ajută să compreseze vasele sangvine din zona unde a fost placenta. Dacă uterul tău nu se contractă normal, vei continua să sîngerezi profund de la acele vase de sînge.

Dacă planifici să alăptezi, poți face asta dacă atît tu cît și bebelușul tău sunteți dispuși la asta. Nu toți bebelușii sunt nerăbdători să mănînce în primele minute după naștere, dar încearcă să ții buzele lui aproape de sînul tău pentru un timp scurt. Majoritatea bebelușilor vor începe să se alăpteze în prima oră sau chiar primele 15 minute dacă li se va oferi ocazia. Alimentarea precoce este bună pentru bebelușul tău și poate să fie satisfăcătoare și pentru tine. Cu atît mai mult că alăptarea declanșează eliberarea oxitocinei, același hormon care cauzează contracțiile, care ajută uterul să fie ferm și contractat.

Contracțiile tale la acest moment sunt relativ blînde. Pînă acum centrul atenției s-a schimbat spre nou-născut şi poţi fi oarbă la tot ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Dacă acesta e primul tău bebeluș, poți să simți doar cîteva contracții  după ce ai expulzat  placenta. Dacă ai avut un bebeluș înainte, poți să continui să simți contracții ocazionale în următoarele zile.

Așa-numitele  dureri după naștere pot fi asemeni unor puternice crampe menstruale. Dacă te deranjează, cere o medicamentație corespunzătoare. Poți, de asemenea, imediat după nașterea bebelușului, să ai frisoane sau să te simți  foarte neputincioasă. Aceasta e perfect normal și nu vor dura mult. Nu ezita să ceri o pătură dacă ai nevoie.

Medicul îți va verifica placenta pentru a se asigura că este întreagă.  Apoi el va verifica atent pentru a descoperi rupturi în perineu care trebuie să fie suturate. Dacă ai rupturi sau ai avut o epiziotomie, vei primi o injecție cu anestezie locală  înainte de a fi cusută. Ai putea să vrei să-ți tii bebelușul în timp ce rupturile sunt suturate, poate fi o distragere minunată.

Cu excepția unor cazuri extraordinare, insistă ca să petreci cît mai mult timp în liniște cu bebelușul tău. Picăturile în ochi și vitamina K pot să aștepte un pic. Tu și partenerul tău veți dori să împărțiți acest timp extraordinar împreună o dată ce te obișnuiești cu nou-născutul și cu miracolul nașterii.

Imediat dupa nașterea copilului

Bebelușul va fi încîntat să fie alături de tine imediat după naștere. Timpul petrecut alături de partener și de copil este unul deosebit.  Bebelușul tău va fi examinat de moașa sau de pediatru și apoi cîntărit și i se va da o bandă cu numele nou-născutului.

Suturile

Rupturile și zgîrieturile mici sunt lăsate adeseori să se vindece fără copci, deoarece ele se vindecă adesea mai bine așa. Dacă ai nevoie de cusături sau alte tratamente, ar trebui să fie posibil să-ți îmbrățisezi în continuare bebelușul. Moașa te va ajuta cum va putea în această perioadă.

Dacă ai o ruptură serioasă sau o epiziotomie, tu probabil vei avea nevoie de copci. Dacă nu ai avut deja o analgezie epidurală, va trebui să ți se ofere o anestezie locală.

Cît durează cea de-a doua perioadă

Toată a doua perioadă poate dura de la cîteva minute pînă la ore întregi. Fără o analgezie epidurală, durata medie este de aproximativ o oră pentru prima naștere și de 20 de minute dacă ai avut anterior o naștere vaginală. Dacă ai avut analgezie epidurală, a doua perioadă va dura mai mult.